Poveşti de toamnă de la Boreal

Septembrie, început de toamnă. Sfârșit de vacanță. Gândurile copiilor se îndreaptă spre școală. Dar la Clubul Boreal micii montaniarzi se mobilizează intens. Pentru o nouă excursie? Pentru o nouă drumeție pe munte? Nu! Susținuți de părinți, ei strâng rechizite, alimente, îmbrăcăminte și bani pentru o familie cu trei copii care locuiește într-o colonie la marginea orașului Bușteni. În drumețiile noastre la Cascada Urlătoarea și pe Jepii Mari am trecut adesea pe lângă acea colonie, fără să știm că dincolo de zidul marcat cu bandă roșie trăiesc copii, părinți și bunici în case sărăcăcioase. Am aflat întâmplător că acei copii își doreau, în prima zi de școală, ghiozdane cu manuale noi și o vizită la cofetărie – dorințe pe care copiii noștri le-au îndeplinit.

Așa a început sezonul excursiilor de toamnă: cu o faptă deosebită. A urmat apoi o excursie de basm – „Prâslea cel voinic și merele de aur”… la Voinești.

Ne-am dorit foarte mult să mergem cu copiii într-o livadă, ca ei să vadă și să simtă truda culesului. Familia Preda din Azuga, gazdele noastre de la pensiunea preferată, ne-a îndrumat către livezile lor de la Râul Alb, lângă Voinești. Au dat voie copiilor să culeagă mere din coșulețe, ba au lăsat neatinsă și livada de lângă casa lor, iar harnicia micilor culegători a umplut până și lăzile Clubului de provizii pentru iarnă. După masa de prânz servită în ogradă, unii s-au odihnit în microbuz, alții au vizitat o livadă de pe deal. La plecare, dna Preda i-a lăudat, promițându-le o invitație la cules de struguri – un plan ispititor pentru viitor!

La Club, părinții curioși ne-au primit cu nerăbdare. Copiii au coborât mândri din microbuz cu coșulețele pline de mere – trofeele acelei zile. Aflăm apoi că acele mere au fost cele mai delicioase, căci au fost culese cu propriile mânuțe!

A doua jumătate a lunii octombrie a venit cu vreme deosebit de frumoasă. Micii montaniarzi – și cei care i-au însoțit – au pornit într-o nouă excursie la Sinaia. Spre bucuria lor, prima oprire a fost la Comarnic, pentru covrigi calzi. Întâi am vizitat Mănăstirea Sinaia, unde copiii au aflat povestea acestui loc și au rezumat informațiile la întoarcere.

Apoi, spre cota 1400, am coborât din microbuz lângă Cabana Schiorilor și-am pornit pe potecă spre Stâna Regală, însoțiți de dl. Dragoș, șoferul cu talent de ghid. Am admirat o cascadă pitorească și ne-am aventurat pe vechea alee regină, astăzi acoperită de un „covor foșnitor” de frunze uscate. Sub glasul copiilor care cântau „foș, foș” și sub decorul regal al poienii, am confecționat coronițe de frunze și-am marcat triumfal intrarea în mijlocul naturii.

Când scriem aceste rânduri și rememorăm ziua aceea blândă de toamnă, ne amintim versul lui Tudor Arghezi: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”. Acum, însă, iarna a sosit și ninge ca în povești – gândurile ne zboară către școala de schi, tradiționalul eveniment al sezonului.

Text și fotografii: Aniela și Adrian Casetti. Articol publicat în numărul 1/2015 al revistei România Pitorească.