Dacă e vacanță, musai mergem la mare. Iar dacă mai e și o ceată gălăgioasă de copii nerăbdători de scaldă, avem combinația perfectă. Ce-ar fi marea fără copii, ce-ar fi vacanța de vară fără mare?
Astfel, an de an am pornit cu ei în tabere pe litoralul românesc — Neptun, Costinești, Eforie Sud, Gura Portiței, Sulina și, de curând, Acic Suhat. Da, Acic Suhat: puțin mai la sud-est de Capu Negru (sau Caraburun), pe malul lacului Zmeica. „Dar nu e litoral!”, veți spune. Vă risipim îndată nedumerirea.
În acest loc, în comuna Baia (fostă Hamangia) din județul Tulcea, e de câțiva ani un șantier arheologic care pune în evidență satul rural al cetăților grecești de pe țărmul Pontului Euxin. Cu ocazia unei întâlniri la Jurilovca cu doamna arheolog Ica Lungu, am primit invitația de a organiza o tabără de arheologie pentru copii. De atunci, alături de dna Lungu, au venit Alexandre Baralis de la Muzeul Luvru și Alina Mușat Streinu de la Muzeul Municipiului București.
Așa am ajuns la Acic Suhat: un grup de copii — și unii părinți — cu dorința de a scormoni țărâna și de a scoate la lumină vestigii istorice — gândul celor mari. Însă gândul celor mici era: „Voi descoperi o cetate într-o oră!”, comori, „viața strămoșilor mei”, oase de dinozauri…
Cazarea și pensiunea completă ne-au fost asigurate de Complexul Hamangia, construit chiar pe vestigii antice — dovadă uriașul vas ceramic expus în grădină. În fiecare zi porneam spre șantier, echipați ca la deșert: vântul de stepă ne umplea de praf din cap până-n picioare. După o zi, aveam chipurile negre și asudate, dar nu ne păsa — dorința de explorare era mai puternică.
La început, copiii priveau cioburile de ceramică cu mirare, apoi cu dezamăgire… până să găsească un vârf de săgeată folosit ca monedă în antichitate. Cioburile s-au transformat în piese de puzzle, iar grămezi tot mai multe de fragmente curățate cu migală le-au încurajat pe mâinile nerăbdătoare.
Când oboseala apărea, o scurtă excursie la lac ne revigora. Cu ocazia săpăturilor anterioare, sub o folie de plastic au apărut câțiva pui de broască țestoasă — eliberați în iarba de lângă șantier. Nu i-am găsit, dar am descoperit șerpi de apă proaspăt ieșiți din ou. Unul s-a ascuns încolăcindu-și coada peste cap, emoționându-ne pe toți.
Am completat aventura cu vizite la Tulcea — Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării — și la Histria: la Muzeul Cetății, unde am asistat la lupte de gladiatori, la biserica din Istria, a cărei temelie e sub nivelul caselor, și la Cetatea Orgame din Jurilovca. Într-una dintre zile am petrecut chiar și o zi pe litoral, la Gura Portiței, pe o plajă sălbatică, unde — pentru o zi — am fost cu toții copii.
Text și fotografii: Aniela și Adrian Casetti.
Articol publicat în numărul 2 (493) – 2018 al revistei România Pitorească.