Submarinul, de tip clasic cu propulsie diesel-electrică, a fost construit în U.R.S.S. în 1986 (anul construcției se consideră anul intrării în serviciu pentru toate navele menționate în acest articol) și este încă o navă modernă din clasa submarinelor de atac Kilo. A primit numele primului submarin românesc, construit în 1936 în Italia, pentru a se continua tradiția acestei arme de elită. Istoria acestuia și acțiunile sale din al Doilea Război Mondial sunt remarcabile și confirmă faptul că arma submarină a pornit-o pe un drum bun încă de la început. Poate că ar fi meritat să fie menținut ca exponat de muzeu, dar s-au păstrat totuși cele două motoare la Muzeul Marinei din Constanța și Muzeul Tehnic din București. Pentru cei interesați de cele două submarine “Delfinul” și de istoria submarinelor românești în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, recomandăm cartea “Corsarii uitați ai adâncurilor. Delfinul. Rechinul. Marsuinul”, scrisă de Florian Bichir.

O parte din vizitatori sunt contrariați și dezamăgiți când află că, din păcate, submarinul nu este operațional (adică nu poate intra în imersiune), deși este menținut într-o stare tehnică perfectă, deoarece nu s-au asigurat resursele financiare pentru înlocuirea acumulatorilor. Deși nu suntem specialiști, îndrăznim totuși să exprimăm o opinie: probabil că achiziționarea acumulatorilor a trebuit să fie amânată pentru a se acorda prioritate altor domenii mai importante. Nu este însă benefică o atitudine de dezinteres față de submariniști și arma lor, a cărei tradiție glorioasă merită continuată sub deviza “Audaces fortuna juvat” (Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți). În cunoștință de cauză, poate că majoritatea românilor ar fi de acord să se facă cheltuielile necesare pentru ca acesta să fie funcțional, astfel încât echipajul să se poată pregăti cât mai temeinic, iar submarinul să aibă, ca și predecesorul său, funcția de școală. Este un motiv de mândrie faptul că Marina Română este înzestrată cu o navă cu un grad atât de ridicat de tehnicitate.

Cele două fregate tip 22 “Regele Ferdinand” (F 221) și “Regina Maria” (F 222) sunt construite în Anglia și au servit în celebra Royal Navy sub numele Coventry și London, înainte de a intra în dotarea marinei noastre în 2004. Au fost rebotezate cu numele celor două distrugătoare construite în 1930 în Italia, cele mai importante nave românești în al Doilea Război Mondial. Vizitatorii au acces pe “Regele Ferdinand” (F 221) unde, pe puntea superioară, se poate admira întregul port. Pe platou, un elicopter mare atrage mai mult atenția copiilor decât navele.

De la fregată traversăm platoul și urcăm la bordul celei mai faimoase nave a Marinei Române: “N. S. (nava școală) Mircea”, un superb velier de mari dimensiuni, construit în 1939 în Germania. Numele este preluat de la primul velier școală românesc, bricul “Mircea”, construit în 1882 în Anglia, dăinuind astfel o prețioasă tradiție a școlii de marină. Istoria acestor două nave școală se constituie într-o adevărată epopee marinărească, la bordul lor formându-se spiritul “Mircea”. Acest “veteran al valurilor” sau “amfiteatru plutitor”, cum a fost caracterizat de scriitori, este o parte a istoriei și patrimoniului României.

Merităm recunoștință și admirație pentru toate generațiile de marinari și constructori navali care au avut grijă ca această navă să treacă cu bine prin toate încercările și să ajungă până azi într-o stare tehnică ireproșabilă, ca și cum ar fi abia ieșit din șantier.

S-a scris foarte mult despre “Mircea” de către marinari, istorici, ingineri și ziariști, care pun la dispoziție o vastă bibliografie: Ion Aramă, Valentin Donici, Radu Theodoru, Ioan Damaschin, Valentin Ciorbea, Cristian Crăciunoiu, Dan Leahu, Alexandru Dragalina. Este o sarcină dificilă a mai scrie ceva care să nu fie banal.

Autorii au dreptate: ambianța pe puntea lui “Mircea”, chiar acostat în port, este deosebită și ne putem imagina experiența fantastică a navigației în larg, doar cu velele, când zgomotul motorului încetează, iar vântul devine o prelungire a punții. Pe 15 august, “Mircea” împreună cu “Adornate” au defilat cu velele întinse în fața publicului de pe faleza din Constanța.

La bordul lui “Mircea” pot fi întâlniți studenții Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” din Constanța, astăzi ghizi pentru grupurile de vizitatori. Contraamiralul Eustațiu Sebastian a afirmat că “numai vasele cu pânze pot forma adevărații marinari”, iar experiența i-a dat dreptate.

Contraamiralul Vergil Chițac, rector al Academiei Navale, și-a exprimat dorința ca “Mircea” să facă un marș de instruție în jurul lumii, argumentând că proiectul este realizabil dacă există voință. Ocolul Pământului de către “Mircea” (prima navă românească care a reușit acest lucru a fost cargoul “București” în 1963) ar fi un motiv de mândrie națională și ar promova prestigiul României.

Flota fluvială nu putea lipsi: pe Dunăre s-a format prima flotă militară înainte ca România să aibă ieșire la Marea Neagră (1878). Garnizoana Brăila include vedeta “Opanez” (177) și monitorul “Lascăr Catargiu” (47), construit în 1994 la Drobeta-Turnu Severin, numit după unul dintre cele patru monitoare asamblate în 1907 la Galați.

Dragorul maritim “Lt. Dimitrie Nicolescu” (29), construit în 1989 la Mangalia, execută operațiuni de dragaj și curățare a zonelor maritime de mine. Poartă numele unui erou căzut la Grivița 2 pe 30 august 1877.

Corveta “Cam. Horia Macellariu” (265), construită în 1996 la Mangalia, poate îndeplini multiple misiuni, în special lupta antisubmarin. Numele evocă faptele excepționale din 1944 ale șefului Statului Major al Marinei Regale.

Nava purtătoare de rachete “Pescărușul” (189), construită în U.R.S.S., este echipată cu sisteme de rachete eficiente și versatile, utilizate și de armata terestră și aviație.

Nava maritimă hidrografică “Cpt. Cdor. Al. Cătuneanu”, aparținând Direcției Hidrografice Maritime, este dotată cu echipamente sofisticate pentru cercetarea mării și poartă numele pionierului cartografierii maritime românești, premiat cu aur la Paris în 1900.

Evenimentul se încheie confortabil cu un tur cu autobuzul pus la dispoziție de organizatori, care ne readuce la Poarta 1.

Forțele Navale Române au oferit ocazia de a vizita cele mai reprezentative nave și de a cunoaște echipajele. A fost un eveniment remarcabil și temeinic organizat, pentru care mulțumim tuturor celor implicați și le dorim marinarilor “bun cart înainte”.

Sperăm că aceste rânduri îi vor convinge pe cititori să participe măcar o dată la un astfel de eveniment, când va mai fi organizat și anunțat din timp.