Excursie la Azuga, 11-13 septembrie 2013, de Serban Ştirosu, David Costeţchi şi Aniela Casetti

Prima zi, de Aniela cu ajutor de la David și Șerban

Ne-am întâlnit bucuroși în fața clubului, așteptând colegii noștri de excursie. Microbuzul nu s-a lăsat așteptat, dar și noi am fost punctuali. Întâlnirea noastră de după vacanța de vară a fost emoționantă: aveam atâtea de povestit!

Ne-am urcat repede în microbuz, uitând să ne luăm rămas bun de la părinți — doar le-am făcut cu mâna. Și am pornit la drum, care ni s-a părut scurt: am tot povestit și am tot vorbit, că nici nu am simțit când am ajuns.

Prima oprire, intrată în tradiția excursiilor cu Clubul Boreal, a fost la Comarnic unde ne-am aprovizionat cu covrigi cât cuprinde, și de atunci ne-au însoțit pe toată excursia. Am ajuns apoi la pensiune, în Azuga. După cazare am studiat puțin vremea: norii păreau supărați, gata oricând să plângă. Nu i-am luat în seamă și am mers la locul nostru bine știut, unde iarna închiriam schiuri — dar de data asta le-am schimbat cu biciclete.

Cursa pe Valea Azugii a început cu multă veselie și nerăbdare. Voiam să zbughim ca din pușcă, călare pe biciclete, dar ne-am stăpânit și, în șir indian, cu adult în față și în spate, am pedalat de-a lungul drumului. După câțiva kilometri și câteva mici incidente (dl. Dan și Tudor Ioan au abandonat și s-au întors la pensiune), am ajuns la izvorul-terminus, ne-am înprospătat rezerva de apă și am ciugulit ceva — pedalasem circa 10 km în pantă ușoară.

Întoarcerea a fost o plimbare de vis: parcă zburam! Bicicletele mergeau singure — sau poate foamea ne împingea. La masa de seară, un prânz întârziat dar bogat, nu a rămas nimic în farfurii. După masă am încercat un fotbal, dar am căzut răpuși de oboseală. Am stabilit o recompensă dulce pentru copiii care se vor trezi mai devreme… vacanța încă nu s-a terminat!

A doua zi, de David Costeșchi

Dimineața ne-am trezit somnoroși, fiecare cât mai adormit. La micul dejun ne-am înfruptat numai cu bunătăți.

Fiecare și-a pregătit rucsacul pentru urcușul în Munții Baiului, cu plan să urcăm pe Pârtia Șorica — locul nostru iernatic de distracție. Drumeția a fost epuizantă, dar meritată: murele găsite din loc în loc ne-au dat energie.

Sus, priveliștea românească – Bucegii, Postăvaru, Piatra Mare – ne-a uimit și am admirat-o fără schiuri în picioare. Răcoarea ne-a făcut să ne înfofolim bine, apoi foamea să mâncăm tot ce aveam în rucsac – mai ales covrigi.

Coborârea pe Culmea Cazacu a fost întreruptă doar de câțiva stropi de ploaie: am scos pelerinele, dar doar pentru puțin. Ploaia s-a oprit, soarele a reapărut, și am încheiat circuitul tot la Șorica. La Hotel Nu-mă-uita am sărbătorit cu suc sau bere, iar chelnerița ne-a recunoscut de la schi și ne-a urează bun venit cu admirație.

După o masă copioasă la pensiune, am jucat fotbal până s-a întunecat, apoi ne-am culcat cu gândul la aventurile zilei următoare.

A treia zi, de Șerban Știrosu

Am făcut bagajele și, după micul dejun răsfățat, am plecat spre Predeal. Lângă Cabana Trei Brazi ne aștepta Fun Park-ul: traseu lejer și tubing de trei ori fiecare, cu multă veselie.

Apoi am pornit spre Cabana Poiana Secuilor, admirând Munții Postăvaru. La soare, pe bănci de bușteni, am făcut lista cu pizza pentru prânz.

În drum spre pizza ne-am oprit la Mănăstirea Predeal, unde am luat fiecare câte o amintire. La Casa Azugeană am savurat pizza dorită, apoi ne-am întors acasă cu inima plină de amintiri și poze pe care abia așteptăm să le vedem.