Crăişorii Pietrei Craiului

Și încă ce craișori! Că dacă n-am fi fost nu s-ar fi povestit.
Dar să depănăm firul din caierul amintirilor.

Întâi a fost vacanța din această toamnă, 30 octombrie – 04 noiembrie. Care vacanță ne-a oferit două anotimpuri într-unul: toamnă – iarnă – și iar toamnă. Cârcotașii rămași la club au încercat să ne taie elanul: “Cum de plecați? O să ningă, va fi frig!”… Iar noi, frecându-ne mâinile de bucurie, îi aprobam: “Da, da!” Ce știu ei? Sau e vorba de vulpea și strugurii? Ce copil nu se bucură de zăpadă? Îmi răsună în urechi întrebarea unui puști în microbuz: “Cum ați reușit să puneți capul omului de zăpadă în tabăra de la Cheia, tot în noiembrie?” Ehe, cu o droaie gălăgioasă în jur câte nu poți face!

Și apoi a fost Shubz, Centrul de educație pentru dezvoltare durabilă din Râșnov. Aflând de acest centru prin WWF, ne-am propus ca în una din zile, când vremea nu ne va permite să stăm pe afară, să participăm la un atelier organizat aici pentru copii. Am salutat inițiativa lor de a crește interesul și entuziasmul copiilor și al oamenilor pentru natură.

Atelierul nostru a fost “Laboratorul de energie”, ce a permis explorarea surselor de energie regenerabilă, importanța și impactul lor, stimularea interesului pentru economisirea și utilizarea ei în mod sustenabil. Experimentele pe care le-am făcut, jocurile la care am participat, toate cu scopul de a ne conduce către energie, ne-au stârnit interesul, curiozitatea și entuziasmul pentru acest atelier deosebit. Am primit invitația de a reveni aici, iar noi am promis acest lucru.

Iar nu în ultimul rând, deși intenționat am lăsat la urmă ce este mai frumos, a fost Piatra Craiului. Un munte misterios la început, învăluit în cețuri, dar care i-a câștigat îndată pe copii. Pentru că a doua zi de la sosirea noastră, draga de iarnă a încercat să cucerească atât înălțimile, cât și văile. Și, ca într-un vis frumos, ne-am trezit înconjurați de zăpadă. Uraaa!

Repede bocanci, repede mănuși, căciuli – ba chiar fără – scăpărând din călcâie, ne-am năpustit afară la prima bulgăreală. Cu mic, cu mare, am intrat fără nicio reținere în jocurile de altădată, în care nu e loc decât de veselie.

Nu a fost însă singurul dar. În ziua următoare vremea a fost frumoasă, cu cer senin și soare, iar zăpada s-a cam dus. Așa că am purces la drum, echipați de drumeție. Refugiul Șpirla a fost ținta noastră. Călăuziți de mărețul munte cu stâncăriile sale uimitoare, micii montaniarzi au urcat voinicește pe potecă, găsind ici-colo urme de zăpadă și câte un bulgăre scăpat ca din arc.