Clubul Boreal - Montaniarzi pe Ciucaş: 05

Pasul Bratocea(1263 m, cu microbuzul până aici) – Culmea Bratocea – Şaua Tigăilor (1745 m) – Vf. Ciucaş (1954 m) marcaj bandă roşie 4-5 ore – Şaua Tigăilor (1745 m) – Şaua Teslei (1347 m) – Poiana Teslei marcaj cruce roşie – Cabana Babarunca marcaj bandă roşie 3-4 ore, loc unde ne-a aşteptat microbuzul.

Au fost 8 copii, de la 5 la 12 ani, dar toţi au format un singur grup, încă de la plecarea din Bucureşti.

Drumul până la Cheia s-a derulat rapid, cu desene animate la DVD. Bineînţeles, prima oprire a fost „la Comarnic, la covrigi” (Şerban Ştirosu, puterea obişnuinţei). Vălenii de Munte: covrigi şi pufuleţi. Ajunşi la Cheia, ne cazăm rapid şi purcedem la drum: luăm câte un pahar cu zmeurică proaspătă, vizită obligatorie la Muzeul Flori de Mină, cheltuim ceva din bănuţi şi la Mânăstirea Cheia. La întoarcere însă ne prinde o ploaie zdravănă şi total nepregătiţi pentru ea. Halal montaniarzi! În viteză ne adăpostim într-un mic magazin şi aşteptăm… aşteptăm… Când în sfârşit mai cad doar câţiva stropi ne avântăm în viteză către pensiune. În întâmpinarea noastră a venit o maşină care ne-a luat pe toţi, cu mic cu mare, care în portbagaj, care pe roata de rezervă, care pe motor. Tocmai la timp, căci norii au început din nou, cu dărnicie, să ude staţiunea. Mergem direct la masă, după aceea în camere, la joacă, apoi la odihnă, fiindcă a doua zi ne aşteptau munţii.

Dimineaţa ne trezim cu uşurinţă toţi, repede la baie, repede la masă, repede în microbuz. Aşa că în Pasul Bratocea am fost la 07.40, oră foarte bună de pornit pe traseul ales de noi. De altfel parcă ne-am luat la întrecere cu timpii scrişi pe săgeţile turistice. La avântul copiilor puteam să le rescriem.

Timpul a ţinut cu noi. A fost şi frig, am fi avut nevoie şi de mănuşi, dar buzunarele le-au înlocuit cu succes. Iarba udă prin care am „înnotat” ne-a udat bine, şi pe pantaloni, şi pe/în bocanci. Dar tot mergând, picioarele ne-au stat calde, iar hainele s-au uscat. A fost şi soare, a fost şi ceaţă, tocmai pentru a amplifica atmosfera de basm sau de fantastic: rând pe rând formaţiunile stâncoase din Ciucaş deveneau vizibile pentru o clipă, ca după aceea să dispară din faţa ochilor. Şi am fost şi cu „capul în nori”.

Pe Culmea Bratocea am făcut vreo două popasuri, pentru „energizante şi apă”, Vf. Ciucaş l-am sărbătorit la fel (cucerit la ora 11.30), iar la coborâre bucurie mare: „la coborare îmi place mai mult, căci nu trebuie să mai urcăm aşa prea mult”, îmi explica un prichindel. Străbatem vijelios poteca printre căciuli de stâncă, 2-3 stropi de ploaie ne obligă să punem mantalele de poaie, doar pentru parada modei, apoi repede cu ele în rucsaci, ne lăsăm prin pădure, apoi prin brusturi uriaşi, până în Poiana Teslei, foarte însorită. Masa de prânz ne aştepta aici: ora 14.15. Stăm pe îndelete, ne permitem, deoarece mai aveam puţin până la capătul turei noastre, iar timp berechet. La ora 15.00 ridicăm tabăra, bălăurim pe la marginea poienii pentru a găsi poteca, apoi parcurgem ultimul segment al traseului. La Cabana Babarunca ajungem la ora 16.50. De invidiat, nu-i aşa?

Cu astfel de copii să tot mergi, echipa a fost minunata. Sorina, mama Ioanei, a fost fotograful excursiei, a surprins momentele acesteia şi „grimasele” copiilor. Dl Dan, şoferul microbuzului, ne-a asteptat cu multă răbdare la ieşirea din traseu. Iar la pensiune, totul s-a derulat aşa cum am dorit.

Din nou o excursie care a ieşit după sufletul copiilor!
Ne revedem în urmatoarea!

Iată fotografiile din această tură: