În vizită la zimbri – Zimbrăria Neagra din Bucşani, jud. Dâmboviţa, 21 nov. 2013

O nouă excursie la zimbri. Cu preşcolarii numai. Am avut parte de vreme însorită, după sufletul copiilor. Deci soare imediat ce am ieşit din Bucureşti. La Mânăstirea Nucet (unde am servit micul dejun) am ajuns devreme. Mai întâi am intrat în biserică, fiind sărbătoare, “Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, apoi am mers la trapeză pentru masă. Acolo ne-a întâmpinat maica stareţă, care a adresat câteva cuvinte calde copiilor şi i-a întrebat de sărbatoarea zilei. A răspuns Teodora. Maica le-a vorbit puţin despre această sărbătoare şi apoi a mers la slujbă.
După masă am mers însoţiţi în mica gospodărie a mânăstirii. Copiii s-au bucurat văzând iepuri şi porumbei. Pentru iepuri au regretat că au lăsat morcovii (pregătiţi pentru zimbri) în microbuz.
Şi cum călătorului îi şade bine cu drumul, am plecat. Degeaba am încercat să-i păcălim, arătându-le ba o văcuţă, ba o oaie, capră, câine pe post de zimbru evadat. Nu ne-a reuşit cu aşa copii isteţi. La Bucşani am străbătut mai întâi o frumoasă pădure de stejari, cu drum acoperit de frunze ruginii. Ne-am jucat un joc despre păsările şi animalele care ar putea locui aici şi în pădurile din România. Apoi la Ocolul Silvic eram nerăbdători să aruncăm morcovii la zimbri. Unii chiar i-au ronţăit puţin înainte de catapultare. Dar am fost invitaţi într-o sală unde erau câteva animale împăiate: un zimbru, un jder, un porc mistreţ, o pisică sălbatică. Eva s-a ţinut mai departe de toate aceste animale. Era mai sigur aşa. Apoi la zimbri. Cine să-i mai oprească? Dl. Dan, şoferul, le-a luat din avânt cu un fluierat. Deci adunarea, discuţii etc. Şi “pe locuri, fiţi gata, start!”. O ploaie de morcovi peste gard şi o grămadă de zimbri aproape de noi, în căutarea deliciilor portocalii. Apoi să te ţii bine: pe toată lungimea gardului de protecţie ne-au însoţit aceste matahale, arătându-ne tot ce erau în stare (în acea stare de rezervat în rezervaţie): o mică hârjoană între doi tauri, un supt de lapte al unui pui de la mama lui, un spălat cu limba (mama către puiul său) etc. Mere am mâncat noi ce am mâncat, cu ordin să aruncăm la zimbri numai cotoarele. Oare? Să tot fi avut vreo ladă. Până şi un căţel, care ne-a însoţit, s-a bucurat de gustarea de fructe (chiar a mâncat!). Apoi ne-am pus şi noi pe hârjoană. Gabi i-a antrenat pe copii în câteva curse de alergat dus-întors (cu scop, ca să doarmă în microbuz. Dar ţi-ai găsit!). Şi uite aşa timpul s-a scurs, ne-am luat rămas bun de la personajele principale, de la personalul Ocolului Silvic şi ne-am îndreptat către casă, cu gând să revenim.
Iar în microbuz, nici nu ne-am urcat bine, că se aude repede un glăscior pârâcios şi pofticios: „Doamna, Eva nu a aruncat toţi morcovii la zimbri!”. Deh, se pare că avem şi scăpări. Acum n-are ce face şi Eva trebuie să mănânce cei doi morcovi puşi cu multă grijă de o parte. Credem că i-a făcut plăcere! Doar a fost premeditat gestul!
Cu asa copii să tot mergi în excursie. Ne-a bucurat mult compania (a se citi gălăgia) lor.
Acum vă lăsăm în compania fotografiilor. Pe curând, cu o nouă excursie.