Anotimpul schiului

În sezonul hibernal şcoala de schi ia locul excursiilor montane, fiind singura activitate în aer liber la care sunt invitaţi să participe copiii Clubului Boreal. Acordând importanţă valorii acestui sport, clubul a organizat chiar de la înfiinţarea sa tabere şi excursii de iniţiere şi instruire în schiul alpin. Astfel, şcoala de schi unde copiii au prilejul să descopere frumuseţea şi beneficiile acestui sport, a devenit o autentică tradiţie a activităţilor clubului, perfecţionându-se permanent, prin acumularea unei bogate experienţe, în direcţia unui acces mai rapid în învăţarea schiului. Complexitatea organizării, efortul şi disciplina solicitate participanţilor şi gradul de pericol plasează acest tip de activitate în categoria celor mai dificile acţiuni întreprinse.
Schiul este un sport deosebit de complex care se practică în condiţii cu totul diferite în comparaţie cu alte sporturi. El solicită adaptare la condiţiile atmosferice şi la teren, cere riscuri având un grad ridicat de periculozitate, depinde într-o mai mare măsură de echipament şi de o întreagă serie de factori tehnico – organizatorici. De aceea sportivii sunt intens solicitaţi în toate planurile: fizic, psihic, intelectual, moral, tehnico – tactic.
Pentru copii schiul are o influenţă favorabilă dezvoltării fizice armonioase şi întăririi sănătăţii organismului, destinderii şi reconfortării fizice şi psihice, precum şi în combaterea sedentarismului. Capacitatea de efort a organismului este mărită prin exersarea sistematică a funcţiilor vitale şi de adaptare la mediul înconjurător. Se dezvoltă acuitatea şi precizia simţurilor, capacitatea de percepere a spaţiului şi timpului, capacitatea de a aprecia şi lua hotărâri, spiritul de observaţie şi deprinderea de a învinge greutăţile. Sunt puternic influenţate trăsăturile de caracter (curajul, iniţiativa, stăpânirea de sine, perseverenţa, corectitudinea) şi relaţiile sociale (disciplina, punctualitatea, prietenia, conlucrarea, spiritul de echipă) ale copiilor. Şcoala de schi poate fi o componentă importantă a procesului complex de educaţie a copiilor, acest sport fiind bogat în virtuţi educative şi satisfacţii de ordin estetic.
Buna desfăşurare a lecţiilor de schi este asigurată în primul rând de către monitorii de schi la care se adaugă o serie de alţi factori precum terenul pe care se schiază, echipamentul, condiţiile meteorologice şi dificultatea exerciţiilor. Scrierea de faţă dezvăluie modul în care se desfăşoară activităţile la şcoala de schi în maniera prezentării tuturor celor care contribuie la acest eveniment, în ordinea implicării lor şi numai sub aspectul organizării, care începe cu mult înaintea venirii iernii şi a căderii primilor fulgi de zăpadă. Metoda de învăţare a schiului (planul tematic, exerciţiile, tehnica schiului alpin, evaluarea) este domeniul exclusiv al monitorilor care au pregătirea şi experienţa pentru a o alcătui şi perfecţiona şi poate fi consultată şi în lucrările de specialitate.
Eroii principali ai şcolii de schi organizate de Clubul Boreal sunt copiii care doresc să participe într-una din taberele şi excursiile destinate acestui scop. Ei vor trebui să se acomodeze cu un program colectiv încărcat, riguros, care le solicită efort intens în aer liber în condiţii de iarnă şi cu o disciplină strictă deoarece schiul nu este nicidecum o joacă liberă în zăpadă. Bucuria alunecării pe cele două scânduri miraculoase (denumite popular şi doage) într-o superbă zi de iarnă compensează însă aceste sacrificii, cea mai elocventă dovadă fiind copiii care revin an de an pentru a schia din ce în ce mai bine. Când admirăm copii care schiază cu mişcări sigure şi elegante ce demonstrează o bună însuşire a tehnicii, este bine a şti că pentru a se ajunge la acest stadiu de pregătire s-au conjugat eforturile apreciabile ale unor oameni, într-un timp îndelungat. Aceste rânduri au şi menirea de a prezenta aceste eforturi puţin cunoscute şi adeseori ignorate.
Părinţii copiilor sunt primii care se implică prin încrederea în organizatori şi eforturile financiare importante cerute de o şcoală de schi în timpul unei vacanţe: îmbrăcămintea specifică, transportul la destinaţie şi la pârtie, cazarea şi pensiunea completă, închirierea echipamentului, monitorii de schi, transportul pe cablu. Totodată ei trebuie să-şi asume şi o anumită răspundere deoarece cu toate eforturile întreprinse pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor lor, o parte de risc va exista întotdeauna în practicarea schiului.
Ca un caz excepţional se poate consemna încrederea acordată de părinţii a doi copii, buni schiori, cu care s-au făcut câte două excursii individuale de o zi. În cursul dimineţii s-a practicat schiul alpin fără monitori, iar după amiază s-a încercat iniţierea în schiul de fond, la un antrenament cu copiii din Azuga, unde această ramură de sport are o bogată tradiţie. Ei fac schi de fond la nivel de performanţă, având rezultate remarcabile chiar pe plan internaţional. Schiul de fond rămâne, din păcate, slab răspândit în rândul copiilor cât şi al adulţilor, în ciuda numeroaselor lui beneficii şi al frumoaselor succese ale puţinilor copii care optează pentru un atât de extenuant sport.
O şcoală de schi eficientă se organizează pe parcursul a 5 – 7 zile sub forma unei tabere în vacanţele de iarnă, perfecţionarea făcându-se în excursii de sfârşit de săptămână care, în iernile lungi, se pot planifica până la sfârşitul lunii martie şi chiar începutul lui aprilie. Desfăşurarea unei activităţi organizate de instruire, cum este şcoala de schi, devine stânjenită de marea aglomerare şi dezordine în circulaţia de pe pârtii din timpul vacanţelor şi al sfârşitului de săptămână. Părinţii care au acordat importanţă acestui fapt defavorizant şi-au învoit copiii de la şcoală pentru a participa la şcoli de schi în afara perioadelor aglomerate, în condiţii de eficienţă şi siguranţă mult mai bune. Un exemplu de urmat este modelul adoptat în unele ţări unde elevii pleacă eşalonat la şcoala de schi, împreună cu profesorii de sport, vacanţele de iarnă destinate schiului fiind planificate în perioadele în care structurile de cazare sunt slab ocupate, în extrasezon. Efectele acestei măsuri sunt creşterea confortului şi scăderea pericolului prin neaglomerarea staţiunilor şi pârtiilor de schi. Pentru un asemenea model este însă necesar ca în programa de învăţământ să fie bine inclus turismul şcolar (educaţia turistică).
Toate şcolile de schi organizate de Clubul Boreal şi-au desfăşurat activitatea pe pârtiile din Azuga, această staţiune satisfăcând până în prezent aproape toate condiţiile care se cer unei asemenea activităţi. Drept urmare, al doilea factor în ordinea implicării este transportatorul cu ajutorul căruia se face deplasarea în staţiune şi scurtele deplasări zilnice de la locul de cazare la pârtii. Soluţia optimă pentru eficienţă şi confort este aceea care pune permanent la dispoziţie mijlocul de transport auto, chiar dacă adoptarea unui asemenea mod de deplasare implică costuri suplimentare. Cine se însărcinează cu această activitate trebuie să fie punctual, cu răbdare şi înţelegere faţă de copii şi să permită accesul cu clăpari şi încărcarea echipamentului de schi în mijlocul de transport.
Rezolvarea problemei complicate a transportului ne-a oferit-o dl. Dan Guţă cu care clubul are o frumoasă şi îndelungată colaborare pentru toate deplasările. El ne-a stat întotdeauna la dispoziţie cu maşini într-o stare perfectă, conduse cu măiestrie, numeroasele călătorii întreprinse de-a lungul anilor fiind confortabile, sigure şi agreabile. Sunt satisfăcute solicitările specifice copiilor şi turiştilor montani: conducere lină mai ales pe drumurile cu serpentine, opriri frecvente, acces pe drumuri forestiere dificile, aşteptare îndelungată în locul întoarcerii din excursie, pasageri murdari de noroi pe bocanci şi multe altele. Pe lângă corectitudine, care implică uneori eforturi pentru găsirea de soluţii la probleme neaşteptate, trebuie evidenţiate amabilitatea şi răbdarea domnilor Dan Guţă şi Dragoş Stanimir, pe care mulţi copii îi socotesc adevăraţi prieteni.
Taberele de schi cu grupuri mici cu maximum 10 participanţi poposesc la intima cabană a prietenilor din Azuga, familia Preda. Grupurile mari cu un număr în jur de 20 de participanţi sunt găzduite de elegantul Hotel Mărgăritar al familiei Mărgărit din Buşteni, cartierul Zamora. Primirea de copii în gazdă cu asigurarea pensiunii complete angajează o mare răspundere, nefiind deloc uşoară. Ambele gazde din valea superioară a Prahovei sunt deosebit de ospitaliere, oferind cazare şi pensiune completă într-o ambianţă plăcută şi confortabilă, precum şi îndeplinirea solicitărilor specifice şcolilor de schi: accesul cu clăpari şi depozitarea lor într-un loc uscat, căldură suficientă pentru uscarea articolelor de îmbrăcăminte, ceaiul cald servit după lecţiile de schi, facilităţi pentru organizarea festivităţilor de premiere cu care se termină taberele de schi. Doamnele Ana din Azuga şi Cici din Buşteni acordă multă atenţie meniului pe care îl alcătuiesc special pentru copii, gustos şi satisfăcând nevoile energetice ale activităţii de schi alpin. Se constată că cerinţele taberelor de schi nu sunt pretenţioase, dar prin abordarea lor cu seriozitate de către gazde, vacanţele copiilor devin mult mai atrăgătoare.
După cazarea temporară, pentru toată durata taberei, într-unul dintre cele două locuri menţionate, urmează un popas la centrul de închiriere a echipmentului de schi. Importanţa deosebită a echipamentului de bună calitate şi adaptat perfect schiorului (calitatea materialului, lungimea schiurilor şi a beţelor, fixarea şi reglajul legăturilor, clăparii, casca de protecţie, ochelarii, întreţinerea şi ceruirea schiurilor, gradul de uzură) se reflectă în reducerea posibilităţii de accidentare sporind securitatea corporală a schiorului, el constituindu-se într-o garanţie pentru sănătate şi dezvoltare armonioasă, scopul final al oricărui sport. Totodată un bun echipament determină reducerea timpului de învăţare a noilor procedee tehnice, chiar până la jumătate, asigurând în acelaşi timp corectitudinea execuţiei şi favorizând dezvoltarea simţului alunecării şi echilibrului, naturaleţea de mişcare care înseamnă de fapt eliminarea oricărei stânjeneli.
Şcolile de schi sunt întotdeauna echipate la centrul de închiriere Northland din Azuga al dl. Călin Lung cu care se cooperează ireproşabil. Echipamentul oferit satisface toate exigenţele şi este rezervat şi pregătit pe baza listelor cu informaţii necesare (înălţimea, greutatea, şi măsura piciorului fiecărui schior) transmise din timp, astfel încât durata echipării este scurtată. Acomodarea de la început, cu un echipament neconfortabil, în special clăparii şi casca, este favorizată de dl. Alexandru Borş care îi ajută cu răbdare pe copii şi de dl. Dorin Lung care îi înveseleşte cu glumele sale. La predarea echipamentului după ultima lecţie, micii schiori sunt trataţi cu câte o ciocolată caldă “din partea casei”. Colaborarea cu aceşti oameni amabili şi corecţi se extinde şi în afara sezonului de schi, pentru închirierea de biciclete, împrejurimile staţiunii fiind prielnice şi cicloturismului.
Întâlnirea cu monitorii de schi este un moment important care marchează implicarea acestor oameni al căror rol decisiv în procesul de învăţare a schiului este de necontestat. În orice şcoală (şi şcoala de schi nu face excepţie de la această regulă) cele mai noi şi mai eficiente metode de învăţare aplicate precum şi cele mai bune condiţii materiale şi tehnico – organizatorice nu pot depăşi importanţa factorului uman, a influenţei personale a profesorului asupra elevilor săi. Vocaţia de dascăl îl ajută pe monitor să construiască o relaţie între profesor şi elev care depăşeşte cadrul strict didactic, căpătând o complexitate şi diversitate excepţionale. Amprenta pe care monitorul de schi o imprimă copiilor cu care lucrează este profundă şi de aceea alegerea sa este atât de importantă. Aceste legături nu trebuie distruse prin schimbarea frecventă a monitorilor, încercându-se, pe cât este posibil, menţinerea de-a lungul timpului a aceloraşi monitori cu care sunt obişnuiţi copiii şi de care s-au ataşat.
În dificila sa misiune, monitorul de schi pentru copii trebuie să întrunească un întreg ansamblu de însuşiri. El trebuie să se implice afectiv în tot ceea ce întreprinde cu copiii şi să se apropie de ei cu tact şi răbdare, câştigându-le încrederea şi respectul printr-un echilibru între blândeţe şi asprime şi prin abilitatea de a comunica cu copii, printr-un limbaj adaptat vârstei lor. Cunoscând şi înţelegând însuşirile fizice şi psihice ale copiilor va putea să-i motiveze în vederea eforturilor grele solicitate de învăţarea schiului. Metoda demonstraţiei având o pondere însemnată la învăţarea schiului de către copii, calităţile de demonstrant ale monitorului contribuie mult la eficienţa şcolii de schi.
Metodele şi procedeele adoptate într-o şcoală de schi destinată copiilor sunt: explicarea modului de execuţie, demonstrarea, exerciţiul şi aprecierea verbală prin aprobare sau dezaprobare. După ultima lecţie de schi, tot monitorul face evaluarea finală a fiecărui participant, în cadrul unei festivităţi de premiere în care se acordă diplome şi medalii. Din motive de siguranţă s-a renunţat la evaluarea printr-o probă de slalom (de control) într-un concurs organizat în ultima zi şi recompensat cu câte o cupă pentru primul loc la fiecare grupă de pregătire. Domeniul de activitate al Clubului Boreal nu vizează sfera performanţei; nepunându-se problema competitivităţii, schiorul nu se luptă cu cronometrul şi concurenţii, el desfăşurând o luptă aspră şi îndrăzneaţă cu condiţiile în care se schiază şi mai ales cu sine.
Monitorii de schi, reuniţi în organizaţii ca Asociaţia Monitorilor de Schi Azuga şi Şcoala Română de Schi Azuga, pot fi consideraţi un adevărat corp profesoral de elită al şcolilor de schi. Conlucrarea impecabilă cu asemenea oameni este cel mai puternic motiv pentru care toate şcolile de schi organizate de Clubul Boreal s-au desfăşurat la Azuga, iar acei părinţi care şi-au însoţit copiii pot confirma, într-un mod imparţial, competenţa şi devotamentul lor. Datorită comportamentului lor amabil şi prietenos, vacanţele de iarnă ale copiilor sunt mai pline de voioşie. Gesturi în aparenţă mărunte precum o poveste sau o glumă, oferirea unei bomboane sau o joacă prin zăpadă îi fac pe copii să uite dificultăţile.
În funcţie de numărul de copii şi nivelul lor de pregătire (iniţiere, începători sau avansaţi) se stabilesc grupele de lucru (clasele şcolii de schi) şi numărul monitorilor. Monitorul principal şi coordonatorul întregii şcoli de schi este dl. Mihai Grama, un vechi prieten care ne-a fost alături, la bine şi la greu, încă de la început. El a îndrumat şi încurajat învăţarea schiului, de-a lungul anilor, pentru numeroasele serii de copii, dar şi pentru adulţi însoţitori, printre care şi cei ce scriu aceste rânduri. Lui se alătură domnii Dan Făcăleţ şi Iulian Grama, profesori de sport şi antrenori ai copiilor din Azuga pentru schiul de fond competiţional, care ştiu foarte bine să lucreze cu copii de toate vârstele, dar şi cu adulţi cărora le-au insuflat pasiunea pentru schiul de fond. Se cuvine a fi menţionaţi, chiar dacă nu în mod nominal, toţi monitorii care s-au adăugat celor trei în funcţie de cerinţe, precum şi toţi cei cu care s-a colaborat pe parcurs.
Se cuvine să fim recunoscători şi să aducem mulţumiri tuturor monitorilor pentru contribuţia lor vitală la şcoala de schi şi pentru eforturile depuse, ce adeseori depăşesc obligaţiile.
Programul unei zile la şcoala de schi cuprinde 3 ore, dintre care 2 ore în cursul dimineţii, în timpul vacanţelor începând chiar la deschiderea pârtiilor, pentru evitarea agomeraţiei. După masa de prânz şi odihna necesară urmează a treia oră, de regulă între orele 16.00 – 17.00. În situaţii deosebite, impuse de programul instalaţiilor de urcare pe cablu, se pot face cele 3 ore deodată, cu o pauză la jumătatea intervalului.
Pe parcursul zilelor planificate învăţării schiului se abordează progresiv diferite tipuri de zăpadă şi de înclinaţie a pantelor precum şi a vitezei, prin adaptarea permanentă a tehnicii la zăpadă şi teren, cu permanent autocontrol, în ideea sporirii la maximum a siguranţei. Scopul lecţiilor este permanenta căutare a armoniei în a schia adaptat la teren şi zăpadă.
Deşi pe ultimul loc în maniera de prezentare adoptată, pârtiile pe care se învaţă schiul nu se situează pe acest loc ca importanţă. În Azuga există pârtii pentru toate fazele învăţării schiului. Primele alunecări se fac pe pârtiile Cazacu începători (dotată cu baby schi) şi la baza pârtiei Sorica (unde există o bandă transportoare), urmând apoi abordarea pârtiilor Cazacu variantă şi Sorica în porţiunea teleschiului. Cei mai buni schiori îşi vor dovedi măiestria pe cele două renumite mari pârtii Sorica şi Cazacu, după o interesantă ascensiune cu telegondola care le va dezvălui frumuseţea munţilor înconjurători.
Majoritatea lecţiilor de schi se desfăşoară la baza sportivă de iniţiere în schi alpin Cazacu, condusă de dl. Alexandru Debreţi, un iniţiator al dezvoltării domeniului schiabil şi al perfecţionării condiţiilor în care se practică acest sport. Se evidenţiază pregătirea foarte atentă (echipare şi întreţinere) a celor două pârtii, Cazacu începători şi Cazacu variantă, precum şi disciplina impusă tuturor celor ce schiază acolo, fără excepţie, asigurându-se în acest fel un nivel ridicat de siguranţă pentru copii. Cuvintele de bun venit cu care sunt întâmpinaţi în fiecare dimineaţă toţi copiii, recomandările privind starea zăpezii, condiţiile meteorologice şi tehnica de schi în funcţie de starea pârtiilor, ca şi observaţiile severe şi ironice la adresa celor care nesocotesc regulile de comportament pe pârtie sunt fapte definitorii ale acestui om în toate taberele de schi.
Prin prezentarea acestor aspecte pe care le implică organizarea unei şcoli de schi s-a încercat să se ofere o imagine cât mai cuprinzătoare a dificultăţii şi complexităţii activităţilor tuturor celor care îşi asumă o astfel de sarcină. Răsplata morală este că ajutându-i să înveţe alfabetul schiului şi să descopere din copilărie plăcerea de a schia, copiilor li se face un dar nepreţuit, pentru toată viaţa.
Împreună cu Clubul Boreal sunt şi alte organizaţii cu oameni entuziaşti care se angajează în organizarea de şcoli de schi, contribuind astfel la sănătatea şi vigoarea copiilor noştri. Ei pot fi încurajaţi şi ajutaţi în multe feluri, dar în primul rând şi cel mai puţin costisitor, prin a nu fi stânjeniţi în anevoioasa şi riscanta lor misiune.

Text şi fotografii: Aniela şi Adrian Casetti. Articolul a fost publicat în numărul 4/2015 al revistei România Pitorească.