Excursiile anotimpului, anotimpul excursiilor

Excursia efectuată în ziua marelui praznic al Înălţării Domnului încheie perioada ieşirilor în natură din această primăvară, moment potrivit pentru a face o scurtă relatare a acestor acţiuni.

Copiii de la Clubul Boreal încep în fiecare an sezonul excursiilor de primăvară cu tradiţionala excursie – plimbare la cules de ghiocei de la Cheia. După o iarnă neobişnuit de caldă în care, datorită puţinei zăpezi, nu s-a putut schia la fel de mult ca în alţi ani, într-o dimineaţă de martie ei pornesc spre Munţii Ciucaş. După parcurgerea drumului până la Cheia cu microbuzul micii excursionişti îşi iau rucsacii în spate şi pornesc pe drumul forestier de pe Valea Tâmpei, într-o scurtă plimbare până în poiana străjuită de culmile Muntelui Roşu şi Zăganului. Ghioceii sunt la locul lor ca în fiecare primăvară, însă anul acesta sunt puţin cam ofiliţi datorită probabil temperaturilor prea ridicate ale acestui anotimp. După culegerea câte unui mic buchet începe joaca, profitând din plin de spaţiul larg al poienii şi de vremea superbă. Către amiază, la plecare, începe să sufle vântul şi să se adune nori, dar ploaia a început când copiii erau la masă şi s-a oprit când au terminat de mâncat. Înainte de a porni spre casă, un popas la Mănăstirea Cheia unde se aduc mulţumiri Bunului Dumnezeu pentru ziua minunată şi se pune un buchet de ghiocei la icoana Maicii Domnului.

Urmează o excursie mai scurtă, chiar pe întâi aprilie, la Zimbrăria Neagra (din cadrul Ocolului Silvic Bucşani) pentru a vedea aceste impunătoare şi emblematice animale, laolaltă în marea poiană, înainte de a se răspândi în pădure pe durata sezonului călduros, când se hrănesc singure şi sunt mai greu de observat. După dezamăgirea de la început când poiana era goală, vine bucuria când zimbrii îşi fac apariţia şi li se serveşte masa. Copiii contribuie la hrănirea zimbrilor, azvârlind peste gard morcovii special aduşi de acasă, iar animalele blânde dar totuşi imprevizibile se apropie, lăsându-se privite de aproape. Ne gândim la excursiile dintr-un viitor mai îndepărtat în care va fi posibilă o întâlnire cu aceste animale ce vor trăi din nou libere în pădurile Carpaţilor.

La începutul lunii aprilie este momentul pentru o excursie mai lungă şi mai dificilă prin pădurile şi poienile de la poalele Bucegilor. Prognoza meteo fiind foarte bună pentru ziua planificată în această perioadă ploioasă, plecarea se face extrem de punctual, parcurgându-se rapid cu microbuzul distanţa până la cabana Gura Diham. De aici începe drumeţia pe itinerarul cabana Poiana Izvoarelor, Pichetul Roşu, Poiana Coştilei, Plaiul Fânului, drumul spre Buşteni unde va aştepta microbuzul. Grupul este numeros (17 copii şi 7 adulţi) şi eterogen, format din copii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, cel mai mic având 3 ani şi parcurgând o porţiune din traseu în spatele tatălui, precum şi din câţiva părinţi. Excursia s-a desfăşurat într-o ambianţă foarte plăcută, de jovialitate şi camaraderie, toţi participanţii comportându-se ca nişte adevăraţi oameni de munte. După aproximativ 6 ore de la plecare excursioniştii se urcă în microbuzul care i-a aşteptat la coborârea de pe Plaiul Fânului şi se îndreaptă către casă, nu înainte de a-şi astâmpăra foamea şi sfârşind astfel o zi cu amintiri de neuitat.

Următoarea excursie se face pe cealaltă parte a Prahovei, în Munţii Baiului. Aceeaşi plecare punctuală, dimineaţa la ora 7, cu microbuzul până la Azuga, locul unde copiii schiază în fiecare iarnă. Deşi consacrată ca staţiune de schi, Azuga poate fi un bun prilej pentru excursii interesante prin locuri mai puţin frecventate de turişti. Urcarea şi coborârea se face cu telegondola, obiectivul excursiei fiind o scurtă plimbare în zona golului alpin din jurul Vf. Urechea. Principala atracţie pentru copii este zăpada ce încă persistă după o ultimă răbufnire a iernii de la care ne luăm definitiv rămas bun. Vremea senină permite observarea întregului versant răsăritean al Bucegilor, dincolo de Valea Prahovei, acţiune la care ne ajută un binoclu puternic adus de unul dintre părinţii participanţi. Este parcursă o scurtă porţiune din creasta principală spre sud, apoi întoarcere şi urcarea Vf. Urechea unde se face pauza de gustare, după care se coboară pe culme şi apoi pe drumul tăiat de-a coasta până la telegondolă. După masa de prânz servită la gazdele noastre primitoare de la Hotelul Mărgăritar, urmează un moment feroviar: vizita la expoziţia de trenuleţe în miniatură de la gara Sinaia şi pentru câţiva copii o premieră, fiind pentru prima oară într-o gară feroviară. Sinaia este încă o gară ce merită să fie vizitată, cu regret însă pentru excursiile cu trenul ce aparţin timpului trecut…

Cu toate că nu a fost o excursie în grup organizată de club, evenimentul este destul de important pentru a fi relatat: regata din Portul Constanţa de la sfârşitul lunii mai. Datorită specificului acestei complexe acţiuni şi lipsei de experienţă în domeniul nautic nu a fost posibilă efectuarea unei excursii cu un grup de copii, ci doar participarea individuală a câtorva părinţi cu copiii lor. Efortul a fost din plin răsplătit de ocazia rară de a vizita o serie de superbe nave cu vele, grupate la sosire în Portul Constanţa, printre care şi legendara navă şcoală a Marinei Române – “Mircea”, la aniversarea vârstei de 75 de ani. În viitor trebuie încercată organizarea participării la asemenea evenimente în care copiii au prilejul să cunoască aspecte legate de marină.

Ultima excursie a primăverii a fost în frumoasa zi de Înălţare, pe un lung traseu în care s-a poposit la mănăstiri şi s-au omagiat eroii neamului. Ca întotdeauna participanţii au fost punctuali la plecarea cu microbuzul spre vechea capitală Târgovişte, de unde s-a urmărit Valea Dâmboviţei spre Câmpulung, ajungându-se destul de repede la primul obiectiv: Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă. Urcuşul scurt dar abrupt a fost parcurs cu mult elan şi curaj până şi de cei mai mici copii: două fetiţe de 3 ani. Copiii s-au închinat şi rugat în mica biserică rupestră şi apoi au admirat frumuseţea sălbatică a locului învăluit de mister şi legendă. După masa de prânz şi joaca în curtea gazdelor primitoare din Stoeneşti, excursia a continuat, în partea a doua a zilei, cu vizita la Mausoleul de la Mateiaş unde s-a depus o coroană de flori şi s-a aprins câte o lumânare pentru cei care au căzut în crâncena bătălie din urmă cu aproape un secol. Pentru un scurt timp, vizitatorii au fost purtaţi înapoi în timp, prin intermediul dioramei, în toiul acelor lupte înverşunate. Urmează oprirea la Nămăeşti unde se vizitează, mai întâi, casa memorială a lui George Topârceanu ale cărui poezii sunt atât de binecunoscute copiilor încât pot susţine oricând un mic recital în ambianţa inedită a acestui muzeu. Ei se îndreaptă apoi către versantul în care se găseşte o altă mănăstire rupestră, Nămăeşti, loc important pe harta sacră a României creştine. Aici se intră iar în spaţiul legendei şi în istoria veche a creştinismului pe aceste meleaguri, prilej de rugăciune la icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, care cu nemărginită bunătate, îi va ocroti în continuare pe excursionişti pe drumul către casă.

Toate aceste excursii, deşi nu pot fi apreciate ca dificile, lungi, spectaculoase sau întreprinse în locuri puţin cunoscute, merită a fi relatate deoarece au oferit unor copii cu vârste destul de mici (cel mai adesea între 4 şi 10 ani) ocazia de a participa la călătorii în mijlocul naturii, cu vizitarea unor locuri semnificative istorice, religioase, culturale, şi la şcoala frumoasă dar îndelungată şi aspră a turismului de munte. Eforturile pe care le fac în aceste excursii obositoare, capacitatea lor de a învăţa şi de a fi disciplinaţi şi ascultători, precum şi încrederea părinţilor care îşi lasă copiii în asemenea acţiuni ce presupun un grad de pericol sunt de admirat şi de încurajat.

Acest tip de excursii nu pot fi realizate decât prin efortul unit a numeroşi oameni remarcabili. În primul rând sunt părinţii care au dorinţa, încrederea şi acceptă emoţiile şi riscurile trimiterii copiilor lor în excursii, precum şi părinţii care participă şi se implică în buna desfăşurare a acestor acţiuni. Un rol extrem de important îl are şoferul microbuzului, Domnul Dan, ce după numeroase excursii a devenit prietenul copiilor, conducând cu un mare simţ de răspundere şi cu răbdare şi înţelegere faţă de toate problemele care survin cu copiii la drum. Apoi sunt gazdele care îi primesc cu deosebită ospitalitate şi amabilitate pe copii la hoteluri şi pensiuni, intalaţii de transport pe cablu, mănăstiri, muzee, expoziţii, rezervaţii, etc.

Toate aceste argumente se constituie în stimulente pentru a continua excursiile cu copiii înaintea cărora începe vara marilor vacanţe.

Articol scris de Adrian Casetti şi publicat în numărul 3/2014 al revistei România Pitorească.