2012

03 – 09 ianuarie 2012: Tabără de schi la Azuga
– Şcoală de schi – zilnic, pe pârtiile din Azuga;
– Jocuri sportive şi distractive, concursuri, premii şi alte surprize;
– Cupa Boreal la schi ediţia a IX-a– concurs ce a încheiat şcoala de schi organizată în această tabără, iar copiii au fost premiaţi pentru performanţele lor în acest sport: diplome, medalii şi rucsac de munte.

 

17 – 22 aprilie 2012: Tabără la Jurilovca, jud. Tulcea
Prima zi
Schiţăm repede, înainte de culcare, programul din această zi:
-cazarea
-masa de prânz
-Capul Doloşman
-cules de pietre
-Cetatea Argamum
-fotbal
-masa de seară
-îmbulinarea
-pregătire de culcare.
Lăsăm fotografiile să vorbească în locul nostru.
Vremea a fost bună, cu soare şi nori, vânt, dar FĂRĂ PLOAIE. Mâine ar fi cam la fel, drept pentru care ne propunem un tur al muzeelor şi cetăţilor din zonă. Vă ţinem la curent.

A doua zi
A fost o zi noroasă şi cu vânt puternic, dar nu frig. Însă căciulile şi mănuşile au fost la mare căutare, pentru cine le-a avut. Ce bine era dacă toţi părinţii ar fi respectat lista noastră! Cum am spus, mai bine să le avem decât să tremurăm. Nu se punea problema tremuratului, dar aceste accesorii ne-au protejat extremităţile de vânt.
Deci:
– Cetatea Histria
– Muzeul cetăţii, cu multe exponate descoperite aici
– program de relaxare după-amiază, toţi copiii vioi, nici unul nu a cedat somnicului de prânz
– jocuri pe gazon: fotbal (la mare căutare), „Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară, vrem ostaşi”
– îmbulinarea, programul de seară şi planuri pentru mâine.
Pentru mâine am reuşit să găsim un particular care ne va plimba pe lac cu vaporaşul. Aici sezonul turistic începe la 1 Mai, vaporul care face cursele pentru Gura Portiţei a intrat la vopsit, in cinstea zilei amintite şi multe lucruri sunt cam încremenite din acest punct de vedere.
Pentru pescuit să vedem cum vom găsi tot asa, un particular, deoarece este prohibiţie, în această perioadă peştii depun icrele şi  acest sport este interzis. Am vrut să vizităm fabrica de peşte din Jurilovca, dar am aflat că nu mai funcţionează. La ferma piscicolă nu ne primesc, deoarece sunt nişte condiţii speciale acolo. Vom vedea aici, unde suntem cazaţi, la pescarii particulari. Complexul turistic este chiar pe malul unui braţ săpat din Lacul Goloviţa şi sunt câteva încercări timide de pescuit. Vom urmări…

Şi a fost a treia zi… în care ne-am dat întâlnire cu marea. Aşadar, după micul dejun am plecat la Jurilovca în port, unde ne-am îmbarcat cu destinaţia Gura Portiţei. Călătoria pe Lacul Goloviţa a durat cam o oră şi jumătate, cu farmecul sau bucuria copiilor de a străbate valurile. Iar la destinaţie gaşca veselă s-a oprit, înainte de a ajunge la mare, într-un părculeţ cu leagăne amenajat pe plajă. După ce ne-am fugărit cu valurile mării şi cules de scoici, am navigat către „casă”.
Ne propusesem un somn de după-amiază, doar am fost destul de „legănaţi” dar ce, s-a putut? După masa de prânz a ieşit un ditamai soarele, mult dorit de toată lumea, aşa că am scos bolovanii culeşi la Capul Doloşman şi le-am dat o nouă înfăţişare. Aveţi poze cu aceste picturi. Motivele desenate? Uşor de ghicit: vaporaşul cu care ne-am plimbat şi şerpii pe care i-am întâlnit la Capul Doloşman…
După pictat am bătut puţin mingea pe maidan, apoi am căzut toţi răpuşi de oboseală.
Mâine o luăm de la capăt. Mergem în Cheile Dobrogei, ne propunem să stăm toată ziua. Vremea se pare că va fi frumoasă, aşa a început. Ne vom adapta pe parcurs condiţiilor meteo.

A patra zi. Vreme bună încă de dimineaţă. Pornim spre Cheile Dobrogei, cu masa de prânz la pachet. Până acolo oprim la Cogealac, la brutărie, unde cumpărăm bunătăţuri: cornuri cu gem/ciocolată/vanilie, pateuri cu brânză, covrigi cu miere. Iar David Costeţchi o ditamai pâine împletită, PROASPĂTĂ!
Trecem cu microbuzul prin chei, cu menţiunea că vom opri la întoarcere pentru picnic şi jocuri pe pajişti. Ajungem la Mânăstirea Sf. Ioan Casian cam pe la sfârşitul slujbei. Apucăm să fim şi noi stropiţi cu apă sfinţită şi să ne miruim. Părintele de aici ne-a poftit la masă, aşa că am mâncat care cu poftă, care din vârful buzelor câte un ou roşu, un borş călugăresc, pilaf cu peşte şi cozonac. Cum s-ar spune, „ne-am descurcat” pentru masa de prânz (sau am păcălit-o şi de data asta).
Apoi la peşteră. Aici explorare cu lanternele prin toate ungherele.
La izvor au băut cu nesaţ din apă şi şi-au umplut bidonaşele.
Până acum toate bune şi frumoase: cald, soare. Dar când ajungem la microbuz vedem grozăvie de nori, iar Ioana, meteorologul taberei, prezice ploaie. Ajungem în chei, câţiva stropi nu ne sperie, aşa că întindem pe iarbă sfatul mantalelor de ploaie mâncăcioase. Îmmm… cele mai bune sandwich-uri (Matei Rusu). Dar stropii se înmulţesc, aşa că în microbuz continuăm „picnicul”. Îndurăm cu răbdare şi tunete, şi fulgere, şi perdeaua deasă de ploaie, în speranţa că toate acestea se vor opri. Şi aşa a fost. Mulţumim d-na Aniela pentru perseverenţă! (Mihnea) Repede un fotbal unii, alţii sunt mici zoologi, urmăresc popândăii care o zbughesc rapid în galeriile lor subpământene. Dar copiii nu se lasă, îi aşteaptă răbdători şi o iau de la capăt.
Şi iar ploaie, care ne determină de data aceasta să ne întoarcem „acasă”.
Si au fost Cheile Dobrogei.
Pentru mâine avem program de pescuit şi Babadag – Cetatea Heracleea. Tura în M-ţii Măcin (Macinley) rămâne pentru altădată, când vom sta din nou la moara din Turcoaia. Cum azi au fost şi fulgere, şi tunete, nu ne încumetăm pe creastă (se pare că vremea va fi asemănătoare).

A cincea zi. Lansăm „Operaţiunea monstrul”. În distribuţie copiii de la club, un lipovean pescar, cu multă răbdare pentru noi, agitaţii, o undiţă, momeală şi baltă cât cuprinde. „Lansăm milimetric la baza stufului”… Nu ne lăsăm până ce nu prinde fiecare copil câte un pescuţ. Iată clasamentul: David Voiculescu un biban, David Costeţchi o plătică, Şerban un rac, Ioana cel mai mare caras, iar restul caraşei. Bineînţeles, a fost pescuit sportiv, captura a fost lăsată la apă. Copiii şi-au făcut pofta aşa că ei încing din nou mingea pe gazon. Iar pe malul bălţii fotografiem un şarpe ce se încălzea şi el la soare. A, la pescuit am mai admirat câţiva bravi înnotatori: şerpi, cărăbuşi de apă şi lipitori. Dacă la început ne displăceau, acum ne-am obişnuit cu ei. Fac parte obligatoriu din decor.
După masa de prânz pornim în călătorie. Prima oprire la Enisala, după un drum cu slalom printre târâtoarele ce au ieşit să se încălzească pe asfalt. Vizităm Cetatea Heracleea. Încercam un muzeu – o gospodărie tipic dobrogeană, dar era închis, nu este deschis sezonul. Păţim la fel si cu moscheea din Babadag (dateaza din 1610), cu muzeul de arta orientală tot de aici şi cu mormântul nu ştiu cărui paşă. Dar ne întoarcem repede la complex, doar avem sezonul nostru de joacă afară, pe iarbă. Lucrăm repede hărţile, înmânăm diplomele, premiile şi iarăşi JOACĂ cât cuprinde.

Ultima zi. Pregătim cu voioşie bagajele, doar ne întoarcem acasă. Dar şi cu părere de rău: vacanţa de Paşti s-a încheiat. Dar vine ea vacanţa mare!
Mergem la Mânăstirea Codru, participăm la Sf. Liturghie. Apoi puţină joacă, masa de prânz şi LA DRUM!

23 – 30 iunie 2012: Tabără pe litoral, la Neptun
– plajă şi scăldat în mare – zilnic, în funcţie de starea vremii;
– plimbări pe faleză, în staţiune;
– navigare pe mare: ieşire cu iahtul în larg, noţiuni de orientare si navigaţie;
– desene pe asfalt, jocuri sportive şi distractive, concursuri de construcţii din nisip, jurnal de tabără, seri de povestiri, premii şi alte surprize.

 

21.08 – 01.09.2012: Tabără la Agapia, jud. Neamţ

21 august 2012
Şi a fost prima zi. Drum lung, dar deosebit de frumos, iar vremea pe măsură, aşa cum o au de fiecare dată copiii noştri. În microbuz veselie mare, gălăgie, că doar aveau multe de povestit din vacanţă. Şi muzică, dl. Dan avea cântecele preferate ale lor. Doar se ştiu de ceva vreme!
Prima oprire, pentru gustarea de dinainte de micul dejun (că aşa se obişnuieşte în deplasările noastre) la Comarnic, la covrigi. Deci ronţăim zdravăn la ei, pe toate serpentinele de la Posada, în ciuda oricărui rău de maşină, care a fost învins. Iar la Timişul de Jos micul dejun, exact ca în vacanţă, la ora 10.00. Apoi apucăm drumul prin Ardeal: Braşov. Vedem parapantişti la Bunloc, M-ţii Ciucaş, Piatra Mare şi Postăvaru. Trecem prin Sf. Gheorghe, fabrica prea bună Covalact, Tuşnad (aici vorbim despre vulcani, activitate post vulcanică cu mofete şi ape minerale, Lacul Sf. Ana). Miercurea Ciuc şi din nou oprire la Mânăstirea Izvorul Mureşului: flori, căprioare şi cerbi. Vorbim despre cele două râuri, Mureş şi Olt. Apoi Gheorghieni şi de aici drum de munte spre Lacul Roşu – loc de popas pentru masa de prânz. Trecem prin Cheile Bicazului, deosebit de impresionante, oprim doar pentru poze, deoarece vremea se cam burzuluieşte şi începe să plouă până aproape de Piatra Neamţ. Pe drum povestim de domnitorii Moldovei, cum s-a întemeiat Moldova şi asta pentru că Paul, unul din gemeni, care ne-a fost ghid pe întreg drumul (ne anunţa prin ce localităţi trecem) imediat ce am ieşit din chei ne-a anunţat că am intrat în Moldova… De unde a ştiut rămâne un mister.
Iar de la Piatra Neamţ ajungem numaidecât la Agapia, spre bucuria noastra şi cu felicitări copiilor pentru comportamentul frumos la un aşa drum lung.
Ne-am luat în primire căsuţele în care vom locui timp de 12 zile şi cina: pirjoale cu piure de cartofi şi salată de varză cu morcovi, iar desert o ditamai prăjitură cu mere de casă (să-ţi lingi degetele, nu alta). Cât timp mâncăm mai plouă puţin, ca să fie răcoare plăcută seara. Apoi repede în scutece şi în cel mai scurt timp toată suflarea era pe tărâmul viselor. Cu rugamintea să se trezească cât mai târziu a doua zi.

22 august 2012
Cam devreme trezirea, destul de nerăbdători să o luăm la pas. Micul dejun şi repede în microbuz. Mergem „pe asfalt” până  la Mânăstirea Agapia. Intrăm în biserică, admirăm pictura lui Nicolae Grigorescu. Bine, bine, dar când mergem pe potecă? Aşa că ne avântăm, cu piciorul, plini de elan, pe drumul spre Mânăstirea Agapia din Deal sau Agapia Veche. Lăsăm la un moment dat drumul şi urcăm prin pădure, pe marcaje turistice. La Agapia din Deal linişte deplină. Un colţ rupt parcă din rai. Mergem mai sus de mânăstire, în Livada Părinţilor, locul unde  a fost de fapt mânăstirea, dar care s-a scufundat. Iar aici copiii au ocazia să vadă pe viu un tablou al lui Grigorescu: doi boi cărau un buştean uriaş. Păcat că ne-am lăsat furaţi de frumuseţea momentului şi nu i-am fotografiat. Găsim şi ceva mure şi înapoi. Jos cumpărăm vederi şi vizităm Casa memorială Al. Vlahuţă.
Ne întoarcem la pensiune. Mâncăm cam obosiţi: ciorbă de legume cu smântână, chifteluţe de hribi cu pilaf şi pere. Cuminţei ne retragem fiecare pe la casa lui şi să dormim… să nu… Mai bine nu. Dar stăm în pat şi puţintele desene animate. Între timp avem şi puţină ploaie. Ca vara la munte.
Apoi muncă multă. Ne apucăm să scriem ilustratele. Aici noi, adulţii, ne-am cam prins urechile. Ce mare lucru să le scrii! Dar a fost o mare bătaie de cap. Doar patru pixuri şi nerăbdare cât cuprinde. Mai să se ia la bătaie care să apuce primul un pix. Reuşim să instaurăm din nou liniştea şi să le impunem răbdarea… Aşa că timp de câteva ceasuri bune dovedim şi această grea sarcină. Numai bine, terminăm şi mergem la cină: paste cu unt şi brânză telemea (preferatele copiilor) şi clătite cu dulceţuri de casă. Or fi ele bune, dar cele cu ciocolata!!! Şi mai şi. Încercăm să le explicăm că doar bucureştenii le mănâncă cu cioco, aici este raiul dulceţurilor de casă şi trebuie să le încercăm: cele cu caise sunt mai apreciate de copii. Noi pe cele cu vişine.
Aşa! Apoi sarcini: să caute nume pentru căsuţă, să se împartă în două echipe, să numească în fiecare zi câte un responsabil, să dea un nume echipei şi să compună câte un imn. Vom vedea cum şi-au îndeplinit sarcinile într-un alt episod.
Şi-am încălecat pe-o şa…

23 august 2012
Am mers imediat după micul dejun la Humuleşti, azi cartier al oraşului Tg. Neamţ. Căsuţa lui Ion Creangă ne-a plăcut mult. Dar mai ales parcul cu personajele din poveştile lui.
Apoi auzim noi că la Casa Arcaşului se mănânca o îngheţată tareee bună. Ne călcăm pe suflete, Adrian şi cu mine (adică trecem peste regula de a nu da copiilor îngheţată în tabere) şi mergem. Doar este 23 August, aşa că în loc de mici şi bere mâncăm/savurăm o delicioasă îngheţată de casă. Foarte bună! Ne-am propus să revenim în zilele ce urmează.
Urcăm voiniceşte la Cetatea Neamţului, frumos restaurată, copiii au văzut şi înţeles multe.
Mai voiam să urcăm la un monument al vânătorilor de munte, să vizităm Casa Veronicăi Micle, dar la cetate am zăbovit cam mult, începuse şi ploaia uşor, dar ameninţa să fie mai mare asa că repede la masa de prânz: ciorbă de perişoare cu smântânâ, şniţel cu piure de cartofi şi castraveţi muraţi, nectarine. Uşurel ne retragem fiecare pe la casele noastre, să ne odihnim doar, NU să dormim. Apoi joacă în curtea largă a pensiunii, cina în foişoare (cârnăciori, caşcaval pane şi o delicioasă prăjitură cu fructe de casă) în timp ce afară plouă zdravăn. Dar cum terminăm masa, cum stă şi ploaia, aşa că iar joacă, joacă.
Până ce noaptea ne dă startul la culcare.

24 august 2012
Zi de relaxare. Aşa că luăm cu asalt pajiştile verzi ale pensiunii (curte mare, cât cuprinzi cu privirea) şi joacă, joacă, joacă. Citim „Sobieschi şi plăieşii”, că doar am vizitat Cetatea Neamţului şi aşternem pe hârtie cetăţile noastre. Desene foarte frumoase. Desenul pe care îl ţine Tudorică Ioan este al lui Andrei Ţibrin. Tudorică a lipsit de la această activitate, din motive bine întemeiate. Iar Andrei Ţibrin tot din motive bine întemeiate lipseşte din fotografie.
Deci denumirile la căsuţe:
1. Căsuţa din brăduţ: Şerban, David, Mihai, Matei;
2. Căsuţa inima pădurii: Alexia, Ruxandra, Augusta, Karina;
3. Căsuţa cu mesteceni: Tudor Florea, Tudor Ioan, Paul;
4. Căsuţa muntelui: Vlad, Rareş, Tedi;
5 Camera iubirii: Andrei.
Primele două căsuţe: echipa ÎNDRĂZNEŢII;
Ultimele două căsuţe şi camera: echipa MONTANIARZII.
Până acum doar Montaniarzii şi-au compus imn şi galerie. Cealaltă echipă mai lucrează.

25.08.2012:
Zi deosebit de frumoasa, insorita si fara pic de nori pe cer. Aşa că ne vom avânta mai întâi în microbuz, apoi „Pe cărări de munte”, pe urmele lui Calistrat Hogaş şi ale Pisicuţei.
Vom lua cu asalt Lacul Cuejdel, format prin anii 1978 – 1990 din alunecări succesive, la fel ca Lacul Roşu. Mult mai mare însa şi mai puţin cunoscut. Luăm microbuzul şi mergem înspre Piatra Neamţ. În apropiere de acest oraş apucăm pe o vale şi mai mergem o bucată zdravănă motorizaţi. Apoi abandonăm acest mijloc de transport şi ne folosim calităţile de montaniarzi. Urcăm o culme şi ne lăsăm apoi în valea pe care s-a format acest lac. După o oră-doua de mers ajungem pe malul lui. Aici surpriză: nu eram numai noi. Deja pescarii se uitau cam urât la noi, gălăgioşii, dar norocul lor! Asta era. Pe urmă parcă eram la mare: plajă, bălăceală. Ne-am cam uitat cu jind, ne-am înmuiat în lac doar mânuţele (apa era incredibil de caldă pentru un lac de munte). Apoi ne-am instalat la picnic şi ne-am amuzat cu cei care înnotau în lac. Ce nostim! Dacă oboseai, luai o pauză şi te urcai în copacii ale căror trunchiuri ieşeau din apă.Ce-am fi vrut şi noi!
Apoi ne întoarcem pe acelaşi drum până la microbuz şi acasă la masă (nu-mi amintesc meniul, dar aici se mănâncă foarte bine şi foarte mult. Adică moldoveneşte). Obosiţi când ajungem, dar foarte vioi când terminăm de mâncat. Aşa că fără odihnă şi la joacă.

26 august 2012
Micul dejun îl servim mai devreme, la ora 08.00. Plecăm apoi, din nou cu microbuzul, la Mânăstirea Sihăstria la Sf. Liturghie. După slujbă un călugăr pe nume Ioasaf vine şi stă de vorbă cu copiii. Încet-încet aceştia devin atenţi la tot ce le spunea. Suntem chemaţi şi la trapeză, la masă, dar copiii refuză. Unii! Aşa că rămâne pe altă dată. Mergem şi la mormântul Părintelui Cleopa şi la chilia lui. Iar timpul zboară, zboară. Repede în microbuz. La întoarcere oprim la Mânăstirea Secu. Apoi în Târgu Neamţ, la Casa Arcaşului, la o îngheţată bună. Din nou luăm masa de prânz pe la 16.00, iar cina festivă de data asta, pe la 20.00 şi o încheiem pe la 22.00. Aşa că punem un premiu pentru a doua zi: 10 puncte căsuţa în care copiii vor dormi cât mai mult a doua zi. Să vedem, să vedem.

27 august 2012
Zi mohorâtă de toamnă, cu ploaie în rafale. Aşadar program de pensionişti. Lucrăm hărţile traseelor efectuate până acum şi filme la DVD: Dumbo şi Mary Poppins. Letiţia Romedea, colega noastră de la club, a venit în vizită cu tatăl ei, fiind amândoi la bunici la Bacău. Şi a mai trecut o zi din tabără.

28 august 2012
Zi însorită, cu mult clar, dar vânt puternic. Pornim motorizaţi în explorarea zonelor apropiate.
Primul obiectiv: Muzeul Popa din Târpeşti. Neculai Popa este meşter popular, ce a lucrat în piatră, lemn (sculpturi), măşti populare, colecţionar. Muzeul este în casa bunicilor lui, deosebit de frumos aranjată, iar împrejurimile pe măsură. Este mai cunoscut peste hotare decât la noi în ţară.
Al doilea obiectiv: vizită la Ştefan Bişti, colegul copiilor de la club, ce se află la bunici, la Războieni. Gazdele, adică bunica si Ştefan, sunt deosebit de ospitaliere. Suntem trataţi cu struguri, mure (ce cresc în pom, cu adevărat), plăcinte cu brânză (foarte gustoase, să te lingi pe degete), suc. După ce tragem un pic pisicul de coadă mergem împreună cu gazdele la al treilea obiectiv.
Mânăstirea Războieni: lecţie de istorie şi patriotism pentru noi toţi. Copiii au aflat multe, vă vor povesti.
Al patrulea obiectiv: monumentul ridicat în amintirea acestui act eroic, tot la Războieni – Valea Albă.
Acum puţin în pătuţuri, după care joacă în curtea pensiunii.

29 august 2012
Cum zboară timpul!
Mic dejun la ora 08.00. Apoi îmbarcarea, cu destinaţia Vânătorii Neamţ. Mergem întâi la Mânăstirea Neamţ unde stăm la slujbă, azi mare sărbătoare: Tăierea capului Sf. Prooroc Ioan Botezatorul. Cumpărăm câteva amintiri de la pangar, apoi repede la Casa Memorială Mihail Sadoveanu. Aici închis. Un număr de telefon în geam. Nu sunăm, de teamă să nu ne răspundă scriitorul.
Mergem la Schitul Vovidenia. Flori multe şi sfinţenie.
De aici la Zoo. Câteva animale cărora le stă mai bine în pădure. Un cerb prietenos merge cu noi de-a lungul gardului. Căutăm ursul dar nu-i acasă nici el. Şi nici lupul. Porcul mistreţ dormea, işi făcea siesta. Iar zimbrii la fel. Cam puţină animaţie. La ieşire cumpărăm vederi cu zimbrul (copiii îmi arată că putem să scriem pe spatele lor şi să le trimitem acasă, dar noi nu ne mai încumetăm. Ajunge una.).
Şi acasă, nu înainte de a face câteva mici cumpărături din piaţă de la Tg. Neamţ.
Mâncăm cu poftă (ce înseamnă să nu mai ronţăi între mic dejun şi prânz) şi tot cu poftă stăm şi noi să ne facem siesta. Adică dumnealor, copiii, cu capul pe pernă şi ochii la TV. Puţin, că după aceea trecem la treabă. Adică la joacă în curtea pensiunii.

30 august 2012
Ora 08.00: micul dejun. Ne trezim devreme ca să mâncăm devreme şi să plecăm cât mai repede. Asta pentru copiii noştri înseamna ora 10.00 (nu găsim una, ba alta). În fine, încălecăm pe Pisicuţa, adică pe caii putere de la microbuzul d-lui Dan şi plecăm în M-ţii Stânişoarei, pe urmele lui Calistrat Hogaş. Urcăm voiniceşte, stând confortabil pe scaune şi admirând natura pe fereastra maşinii. Ajungem la Schitul Sihla, în acest colt de rai, destul de repede (doar suntem motorizaţi) şi admirăm tot ceea ce ne înconjoară: liturghie, flori, chilii şi linişte. Urcăm apoi (fiecare pe picioruşele lui) la Biserica dintr-un brad. Urcarea noastră în linişte lasă urme de mirare pe faţa călugărului de la biserică. „Parcă nici n-aţi fi copii, aşa de liniştit aţi urcat” (să ştie dânsul câtă muncă de lămurire am dus cu dumnealor, piticii, să urce cu guriţele închise). I-a lăudat, le-a crescut inimioarele în piept, la fel şi nouă şi reuşim să plecăm tot cum am urcat. Cu o excepţie. Deşi i-am anunţat că este gardul vopsit proaspăt, numai unul singur nu m-a crezut. Acesta este Mihai însuşi! I-am spus, când am ajuns la pensiune, ca îl aşteaptă călugării să vopsească gardul din nou, dar va trebui să urce fără microbuz!!! Aş, credeţi că m-a crezut?
Apoi mergem printre sâanci gigantice până la Peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla şi ne căţărăm, ca la „Şapte scări” la fântâna sfintei. Pe altă potecă ajungem la microbuz. La măsuţele din parcare servim ceva energizante şi apoi îl anunţăm plini de mândrie pe dl. Dan că noi nu mai mergem motorizaţi, o vom apuca pe plaiuri şi văi carpatine până la Agapia. Sâc!
Zis şi făcut. Găsim marcajul turistic cruce roşie, găsim şi poteca şi la drum! Mergem când pe culme de munte, uşor descoperită şi însorită (cu toate vietaţile ei, de la păienjeni cu cruce până la un şerpic speriat de bocăncimea trupei), când prin tunel de pădure (pe care am numit-o Aleea Dumbrava Minunată). Din când în când poteca a străbătut poieni frumoase, ce ne îndemnau la odihnă şi scrutarea zărilor. Ultima poiană, cu căpiţe de fân (copiii spuneau căpriţe), ne-a îndemnat la picnic (masa de prânz). Sandwich-urile pregătite la pensiune au fost cele mai bune. S-a mâncat adică înfulecat pe cinste, apoi binemeritatele dulciuri cumpărate cu o zi înainte (act premeditat).
De aici străbatem numaidecât poteca până la Agapia din Deal (Agapia Veche) unde am ajuns în prima zi (prima noastra drumeţie în această tabără). De la Agapia din Deal mergem către Agapia Noua, cu gând să-i facem o surpriză d-lui Dan. Dar dânsul parăa ne ghiceşte gândul, ne sună, află pe unde suntem  şi mai să urce prin poieni cu microbuzul după noi. Noroc că i-am luat-o totuşi înainte şi am ieşit din pădure exact la timp. Cei din tabăra de la Buşteni ştiau de acum protocolul, aşa că ne întreabă conspirativ: Mergem la bere? Noi ne dăm loviţi, că e târziu, că suntem obosiţi, dar telecomandăm microbuzul şi acesta ne duce în Tg. Neamţ la Casa Arcaşului, direct la acea minunaţie de îngheţată. Aşa că berea nu mai mergea!
Şi din nou acasă, luăm masa de seară ca pe un binemeritat pâanz. Apoi iar joacă, joacă! Cât ne mai ţin călcâiele!
Destul pentru această zi!

31 august 2012
Ultima zi din tabără. „Când au trecut 12 zile? Da’ de ce au trecut aşa de repede?” Deh!…
Dimineaţa la 08.00 micul dejun. Repede în microbuz, că ne aşteaptă vaporul în port. Ce vapor, că aici e munte. Ehe, multe nu ştiţi voi. Mergem în „port” la Bicaz, Lacul Izvorul Muntelui. Ne lăsăm purtaţi pe ape limpezi şi liniştite, zărim puţin din Muntele Ceahlău, admirăm cu nesaţ munţii ce înconjoară lacul. Cât de frumoasă eşti, natură!
Apoi mergem la Mânăstirea Bistriţa. Pe drum însă linişte suspectă. Somn adânc la cei mai mulţi copii. Or fi petrecut noaptea trecută fără sa ştim? Nu, au fost legănaţi de vapor şi Moş Ene a venit pe la gene. Dar la mânăstire se trezesc brusc, mai ales că vor vedea mormântul lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei. Cu care ne-am şi fotografiat (cu statuia sa). Şi repede acasă, că avem pregătiri de făcut: spectacolul de la focul de tabără şi BAGAJELE!
Lucrăm după masa de prânz hârtile traseelor din ultimele zile, mai punem câteva haine în bagaj. Copiii sunt emoţionaţi însă de focul de tabără. Aşteaptă cu nerăbdare seara, când vom da foc lemnelor frumos aranjate de Dl. Zaharia, proprietarul pensiunii. Şi a sosit şi momentul mult dorit. Câtă veselie, joacă, voie bună aici, în jurul flăcărilor! Iar spectacolul a fost unul deosebit. Copiii s-au pregătit, iar momentele spectacolului au fost surpriză pentru noi toţi. Ne-au impresionat, pentru că ei au stabilit ce şi cum, s-au înţeles între ei, au exersat şi au reuşit!
Apoi a urmat momentul de karaoke. Dl. Dan a adus microbuzul pe pajişte şi copiii au cântat la microfon. Iar când flăcările s-au stins, după trei rotocoale cu microbuzul pe pajişte, Dl. Dan i-a condus pe copii la culcare.
Felicitări întregului grup! Au fost minunaţi din prima zi şi până la întoarcerea în Bucureşti. Ne-a plăcut să fim împreună şi de această dată!
Iar mâine vom pleca spre casă, trişti pentru cele lăsate în urmă, de acum frumoase amintiri, trişti ca se sfârşeşte vacanţa mare, dar bucuroşi să ne revedem părinţii.